Retele, cablare structurata

Cablarea structurată reprezintă un set de standarde ce determină modalitatea de instalare a cablurilor ce întră în componența rețelelor de date sau voce din centre de calcul, birouri sau clădiri.
Aceste standarde determină modul de cablare în formație 'stea', în care toate prizele de date sunt conectate la un patch panel central (montat, de obicei, într-un rack de 19 țoli), de unde poate fi determinat exact modul în care vor fi utilizate aceste conexiuni.

Fiecare priză poate fi legată (prin intermediul patch-panel-ului) la un comutator de rețea (switch) montat în același rack, sau la un patch panel cu rol de bridge către un sistem telefonic PBX, realizându-se astfel conexiunea la un port de voce.

Standardele în domeniu cer ca toți cei opt conductori din cablul twisted pair să fie conectați, fără a 'dubla' o conexiune și fără a folosi același cablu atât pentru date cât și pentru voce. Această cerință, deși implică unele costuri suplimentare, a fost introdusă, printre altele, în vederea furnizării suportului pentru invenții mai recente, precum Power over Ethernet (PoE), ce utilizează conectorii maro (până acum nefolosiți).

Cablarea structurată are în componență următoarele subsisteme:

• Instalația de intrare - reprezintă interfața clădirii cu lumea exterioară.
• Camerele de echipament - găzduiesc echipamentul utilizat de persoanele din clădire.
• Dulapul de telecomunicații - conține echipamentele de date și telecomunicații ce conectează subsistemele de cablare orizontală la backbone.
• Backbone-ul - transportă semnalul între instalațiile de intrare, camerele de echipament și dulapurile de telecomunicații.
• Cablarea orizontală - reprezintă cablurile de la camerele de telecomunicații la prizele individuale (de pe același etaj).
• Componentele zonei de lucru - conectează echipamentul utilizatorului final la prizele subsistemului de cablare orizontală.